Efectul de seră

Radiația solară este formată din lumina vizibilă și alte tipuri de radiații invizibile ochiului uman, de exemplu raze ultraviolete și infraroșii.

Aproape o treime din radiația care ajunge în atmosfera Pământului este reflectată înapoi în spațiu de nori, gheață, zăpadă, nisip și alte suprafețe reflectante. Celelalte două treimi sunt absorbite de suprafața Pământului și de atmosferă. Pe măsură ce se încălzesc, solul, oceanele și atmosfera emit din nou energie sub formă de radiație termică infraroșie, care se propagă în atmosferă.

Gazele care captează căldură, precum dioxidul de carbon (CO₂), absorb această radiație infraroșie și o împiedică să se disipeze în spațiu, creând astfel fenomenul numit efect de seră.

Acumularea de CO₂ și alte gaze cu efect de seră în atmosferă este factorul determinant dominant al schimbărilor climatice din ultimul timp.

Gazele antropice cu efect de seră

Se estimează că dioxidul de carbon este cauza a 64 % din încălzirea globală provocată de om. Alte gaze cu efect de seră sunt eliberate în cantități mult mai mici, dar contribuie semnificativ la efectul general de încălzire deoarece au o putere de captare a căldurii mult mai mare decât CO₂. Este cazul metanului (CH₄), asociat cu 17 % din încălzirea globală provocată de om, și al protoxidului de azot (N₂O), care generează 6 % din acest efect.

Principalele gaze de seră antropice și sursele lor sunt:

• CO₂ provenit din arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaze) – pentru utilizare în producerea de energie electrică, în transporturi, în industrie și în gospodării – și din schimbarea destinației terenurilor, de exemplu prin defrișări;
• CH₄ provenit din agricultură și din depozitarea deșeurilor;
• gazele fluorurate cu efect de seră – precum hidrofluorocarburile (HFC), perfluorocarburile (PFC), hexafluorura de sulf (SF₆) și trifluorura de azot (NF₃) – utilizate în industrie.

Ce măsuri ia Uniunea Europeană pentru atenuarea schimbărilor climatice?

Uniunea Europeană acționează pe mai multe planuri. Un exemplu este cel al gazelor fluorurate, care au o contribuție mai mică decât CO₂, dar constituie un motiv de îngrijorare deosebită în ceea ce privește schimbările climatice. Ele sunt utilizate în mai multe tipuri de produse, de exemplu în echipamentele de refrigerare, de condiționare a aerului și în pompele de căldură. Alte exemple sunt PFC-urile utilizate în industria produselor cosmetice și a celor farmaceutice, precum și SF₆ din gazul folosit pentru izolări.

Deși gazele fluorurate sunt eliberate în atmosferă în cantități mai mici decât alte gaze cu efect de seră, ele sunt extrem de puternice, producând un efect de încălzire de 23 000 de ori mai mare decât CO₂.

Din acest motiv, UE a decis să țină sub control utilizarea lor. Reglementările UE privind gazele fluorurate cu efect de seră urmăresc să reducă emisiile Uniunii cu două treimi față de nivelurile din 2014. Această inițiativă face parte din obiectivul general al UE ca până în 2050 emisiile de gaze cu efect de seră să fie cu 80-95 % mai mici decât nivelurile din 1990.

Substanțele chimice sunt omniprezente – inclusiv ca parte a soluției

Substanțele chimice nu sunt doar parte a problemei, ci și o parte a soluției. Utilizarea surselor de energie durabile, precum energia solară, se bazează pe inovații în chimie, de exemplu pe folosirea nanomaterialelor.

Una dintre provocările principale legate de energia regenerabilă constă în creșterea viabilității ei cu ajutorul soluțiilor de stocare a energiei. De exemplu, cele mai bune condiții pentru panourile solare sunt în deșert, dar majoritatea oamenilor nu trăiesc acolo. Turbinele eoliene produc energie electrică și noaptea, când consumul de energie este la cotele cele mai mici. Cu alte cuvinte, tehnologiile de îmbunătățire a stocării și a transportului energiei sunt un domeniu important de cercetare, unde este nevoie de inovare.

Mai multe informații

• Causes of climate change - Comisia Europeană
• Climate change mitigation - Agenția Europeană de Mediu
• Climate change adaptation - Agenția Europeană de Mediu