Sari la continut

Problema microplasticelor

Plasticele sunt materiale importante. Ele ne simplifică viața, fiind de multe ori mai ușoare și mai ieftine decât materialele alternative. Dacă nu sunt însă eliminate sau reciclate corespunzător, ele pot persista în mediu un timp îndelungat și se pot degrada în fragmente mici, care reprezintă un motiv de îngrijorare: microplasticele.

Microplasticele pot fi fabricate și în mod deliberat, fiind adăugate în mod intenționat în produse. În plus, unele materiale plastice conțin substanțe chimice periculoase care pot avea un impact negativ asupra naturii sau asupra sănătății omului.

Microplasticele sunt particule de plastic foarte mici (de regulă mai mici de 5 mm și adesea mult mai mici, chiar nanoplastice). Ele se pot forma în mod neintenționat, prin uzura fizică a bucăților de plastic de dimensiuni mai mari, inclusiv a textilelor sintetice, dar pot fi fabricate și în mod deliberat, fiind adăugate în mod intenționat în produse pentru a îndeplini un anumit scop – de exemplu, ca granule exfoliante pentru gomajul feței sau al corpului sau ca sclipici în produsele de machiaj. Odată eliberate în mediu, ele se pot acumula în organismul animalelor, inclusiv al peștilor, crustaceelor și moluștelor, ajungând apoi în farfuria consumatorilor.

Ca reacție la îngrijorările privind mediul și sănătatea umană, mai multe state membre ale UE au introdus sau au propus interdicții la nivel național în ceea ce privește utilizarea intenționată a microplasticelor în anumite produse de larg consum, în principal utilizarea „microperlelor” în produsele cosmetice care „se îndepărtează prin clătire”, unde sunt folosite ca agenți de exfoliere și de curățare.

Unde se găsesc microplastice?

Microparticulele de plastic sunt utilizate intenționat într-o gamă largă de produse de pe piața UE, de exemplu în anumite cosmetice, produse de îngrijire personală, detergenți, produse de curățat, vopsele, produse utilizate în industria petrolului și a gazelor și ca mijloc de sablare abrazivă. În plus, unele produse au funcția de a elibera microplastice în mod intenționat – de exemplu, îngrășămintele de tip prill utilizate în agricultură.

În produsele de larg consum, cel mai cunoscut rol al microparticulelor de plastic este cel de abraziune (îndeplinit, de exemplu, de agenții de exfoliere și netezire din produsele cosmetice, cunoscuți ca microperle), dar ele pot avea și alte funcții, precum reglarea viscozității (densității), a aspectului și a stabilității unui produs.

Ce măsuri ia Uniunea Europeană?

Comisia Europeană a solicitat ca ECHA să evalueze dovezile științifice pe baza cărora poate fi reglementată utilizarea microplasticelor adăugate intenționat în orice tip de produs din Uniunea Europeană și, dacă este necesar, să propună o restricție până în ianuarie 2019. Un alt proiect al Comisiei Europene cercetează alte opțiuni de reducere a eliberării microplasticelor în mediul acvatic. Urmați linkurile de mai jos pentru mai multe detalii.

Pentru informații suplimentare


Route: .live1